Conform Ordinului Nr. 462 din 1 iulie 1993 pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferică şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare, emis de MAPPM, prin emisie de poluanţi se înțelege: eliminarea în atmosferă a unor poluanţi solizi, lichizi sau gazoşi din surse punctiforme sau de suprafaţă.
La art. 13 aliniatul (1) se stipulează că deţinătorii instalaţiilor staţionare au obligaţia de a-şi supraveghea sistematic nivelurile emisiilor şi a asigura încadrarea în limitele impuse de prezentele condiţii tehnice. Evaluarea nivelurilor emisiilor se realizează prin măsurători pe care deţinătorii instalaţiilor le efectuează prin forţe proprii sau prin terţi.
Art. 14 Efectuarea măsurătorilor:
(1) Obligaţia efectuării măsurătorilor privind emisiile în toate fazele de funcţionare revine deţinătorului instalaţiei conform unui program prevăzut în regulamentul de exploatare care se aprobă o dată cu autorizaţia de funcţionare de către autoritatea pentru mediu.
(2) Măsurătorile vor fi efectuate cu respectarea regulilor metrologice prin metode standardizate sau, în lipsa acestora, prin metode acceptate de autoritatea pentru mediu.
Proprietarii instalațiilor cu emisii de poluanți trebuie să dețină următoarele măsuratori (în funcție de noxele ce provin de la activitățile specifice domeniului de activitate):
- Determinarea la coș/ gaze de ardere (NO, NO2, NOx, SO2, CO, CO2, O2) și a debitului, presiunii și umidității efluentului gazos.
- Determinarea la coș a compușilor organici volatili (COV).
- Determinarea compușilor organici volatili (COV) în emisii difuze, fugitive exprimați în COT;
- Determinarea pulberilor în suspensie în emisii difuze, fugitive.
- Determinarea de solvenți.
- Determinarea oxizilor de azot.
- Determinarea bioxidului de sulf.
- Determinarea gazelor combustibile.
- Determinarea oxigenului.
- Determinarea monoxidului de carbon din mediul de muncă și a altor compuși chimici.
- Pulberi – în regim izocinetic măsurare automată.
- PM10.
- Metale.
- Carbon Organic Total – TOC.
- Gaze anorganice (amoniac, hidrogen sulfurat, acizi).
- Formaldehidă.
- Componente organice (PAH, volatile, etc).
- Dioxine și Furani PCDD/F și PCBs.
Determinarea noxelor profesionale:
- determinarea pulberilor;
- cromului hexavalent;
- cuprului;
- acetonei;
- hidrocarburilor aromatice în UV;
- hidrocarburilor alifatice în UV;
- acidității aerului (acid clorhidric, acid azotic, acid sulfuric);
- aerosolilor alcalini exprimați în NaOH;
- amoniacului;
- oxidului de carbon;
- oxizilor de fier;
- manganului;
- ozonului;
- esterilor;
- alcoolilor;
- acidului cianhidric și a cianurilor;
- cloroformului;
- formaldehidei;
- etc.
Determinări Noxe Chimice în Mediul de Muncă
Se realizează prin evaluarea riscurilor din întreprindere.
Un pericol este reprezentat de orice poate cauza o vătămare. Pericolele pot afecta persoane, proprietăţi, dar și procese. Acestea pot determina accidente şi îmbolnăviri, pierderi de producţie, deteriorări ale echipamentelor, etc.
Evaluarea riscurilor profesionale se realizează pentru protejarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor. Aceasta ajută la diminuarea posibilităţii de vătămare a lucrătorilor şi de afectare a mediului ca urmare a activităţilor legate de muncă. De asemenea, prin intermediul evaluării riscurilor profesionale, se menţine competivitatea şi productivitatea întreprinderii.
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă stipulează că toți angajatorii trebuie să evalueze riscurile în mod periodic prin măsurarea noxelor de la locurile de muncă.
Măsurarea noxelor se face la cererea beneficiarului pentru a determina noxele emise în aer sau a noxelor ce provin de la activități specifice domeniului lor de activitate. Acestea pot fi măsurate continuu sau periodic, în funcție de cerințe.
Determinarea nivelului de noxe profesionale la locul de muncă (microclimat, umiditate, temperatură, alte noxe profesionale) se face conform certificatului de abilitare.
Emisiile de poluanți reprezintă eliminarea în atmosferă a unor poluanți solizi, lichizi sau gazoși din surse punctiforme, fixe sau de suprafață.
Imisii se referă la transferul poluanților în atmosferă către un receptor, care poate fi omul și factorii sistemului său ecologic, bunuri materiale, etc. Măsurătorile de imisii se efectuează fie automat, cu analizoare portabile, fie prin prelevarea probelor de aer în soluții absorbante sau pe filtre, utilizând pompe de prelevare urmată de determinarea analitică în laborator.
Emisiile și imisiile sunt cuvinte cheie în domeniul evaluării intrărilor și prezenței compușilor nocivi în aer, fenomene cunoscute generic sub denumirea de poluare aer.
Înainte de monitorizare, se face planificarea corectă și cu caracter obligatoriu. Acest lucru este în mare parte realizat prin inspecţii la faţa locului, inclusiv o vizită la punctele de testare planificate. Inspecţia la fața locului serveşte drept bază pentru planul de monitorizare scris în conformitate cu SR EN 15259, care stabileşte în mod obligatoriu toate măsurile suplimentare şi condiţiile de exploatare ce trebuie îndeplinite pe parcursul monitorizării.
Monitorizarea emisiilor și imisiilor se efectuează în principal prin recoltarea probelor.
Aveti obligația de a măsura în mod continuu emisiile?
Măsurarea continuă a diferitelor componente în emisii se face în cadrul reglementărilor corespunzătoare (directive, autorizaţii) sau pentru controlul fabricilor. Etalonarea periodică a valorilor măsurate cu valorile obținute prin metodele de referinţă vă oferă valori măsurate de încredere ce servesc la siguranţa dumneavoastră.
