1. Există diferențe între Securitatea și Sănătatea în Muncă și Protecția Muncii?
R: Termenul „securitate și sănătate în muncă” este, de fapt, denumirea nouă a termenului „protecția muncii” și a început să fie utilizat odată cu modificarea legislației din domeniu în anul 2006.
2. Securitate și Sănătate în Muncă: cine este responsabilul legal?
R: Angajatorii au responsabilitatea de a respecta cerințele legale pentru securitatea și sănătatea la locul de muncă.
3. Pornesc o afacere nouă – ce trebuie să fac?
R: Trebuie întocmit un plan care să vă asigure tot necesarul în domeniul SSM.
4. Ce este un serviciu extern de prevenire și protecție?
R: Serviciul extern de prevenire și protecție este o societate care prestează servicii și asigură, pe bază de contract, activitățile de prevenire și protecție în domeniu.
Angajatorul apelează la serviciile externe cu respectarea prevederilor art.18 alin. (3) lit. d) din Legea 319/2006.
Apelarea la un serviciu extern nu exonerează administratorul de obligațiile care ii revin privind prevenirea și protecția la locul de muncă.
5. Ce înseamnă conceptul de securitate și sănătate?
R: Conceptul de securitate și sănătate constituie un ansamblu de activități instituționalizate, având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității corporale și sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă.
6. Cărei instituții i se subordonează aplicarea legislației de SSM?
R: Inspectoratul Teritorial de Muncă este cel care verifică acuratețea actelor menționate în lege.
7. Care este principala lege de Securitate și Sănătate în Muncă?
R: Legea securității și sănătății în muncă denumită Legea 319/2006, publicată în Monitorul Oficial la data de 26 iulie 2006.
8. Ce scop are Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă?
R: (1) Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.
(2) Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.
9. Cui se raportează un accident de muncă?
R: Accidentele de muncă se raportează la Inspectoratul Teritorial de Muncă de îndată ce s-a produs. Neraportarea acestora la timp constituie contravenție și atrage după sine sancțiuni.
10. În ce domenii de activitate și căror categorii de personal se aplică Legea 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă?
R: (1) Prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.
11. Cine preia activitățile referitoare la serviciile de prevenire și protecție sau protecția muncii într-o întreprindere?
R: (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la art. 6 şi 7, angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/sau unitate, denumiţi în continuare lucrători desemnaţi.
(2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de protecţie şi a celei de prevenire a riscurilor profesionale.
(3) Lucrătorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce le revin prin prezenta lege.
(4) Dacă în întreprindere şi/sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi cele de protecţie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la servicii externe.
(5) În cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe prevăzute la alin. (4), acestea trebuie să fie informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi că au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie să aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 16 alin. (2).
(6) Lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare.
12. Ce semnifică PSI-SU?
R: PSI = Prevenirea și Stingerea Incendiilor, iar SU = Situații de Urgență.
13. Ce este o situație de urgență (SU)?
R: Prin situație de urgență la locul de muncă se înțelege: omor, atac armat, atentat, tâlhărie, tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice, dezertare, evadare, trafic și consum de droguri, furt, accident de circulație soldat cu victime sau cu persoane blocate în autovehicule, explozie, electrocutare, cădere de la înălțime, surpare de teren, accident grav la metrou, accident de aviație, accident feroviar, probleme medicale grave, incendii, inundații.
14. Ce tip de stingătoare trebuie să am?
R: În funcție de domeniul de activitate al societății dumneavoastră, compania noastră întocmește necesarul tipurilor de stingătoare, cel mai comun fiind P6 – pulbere 6 kg. Alte tipuri de stingătoare sunt: cu apă, cu spumă aeromecanică, cu gaz inert, cu dioxid de carbon, cu substanțe chimice lichide.
15. Unde se amplasează stingătoarele?
R: La orice loc de muncă stingătorul trebuie pus la maxim 20 m de un posibil focar de incendiu.
16. Cine trebuie să aibă un responsabil de mediu?
R: Orice activitate economică are un impact asupra mediului. Firmele au nevoie de un responsabil de mediu pentru a face față cerințelor tot mai restrictive ale legislației. Întreprinderile care acordă importanță aspectelor de mediu pot evita situațiile neplăcute în relația cu autoritățile sau eventualele penalizări.
17. Cine poate să fie responsabil de mediu?
R: Un angajat al firmei sau o terță persoană care este instruită în domeniul gestiunii deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate.
18. Exista sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor legale privind gestiunea deșeurilor?
R: Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă între 15.000 – 40.000 RON pentru următoarele fapte:
a) absenta evidenței gestiunii deşeurilor;
b) înscrierea de date incorecte în evidența gestiunii deşeurilor;
c) neutilizarea codurilor deşeurilor prevăzute în anexa nr. 2 pentru evidența gestiunii deşeurilor;
d) netransmiterea evidenței gestiunii deşeurilor autorităţilor publice centrale şi autorităţilor publice teritoriale de protecţie a mediului.
19. Care este principala lege privind colectarea selectivă a deșeurilor?
R: În cazul unei companii, principala lege care se aplică privind regimul deșeurilor este Legea 211/2011, iar pentru instituțiile publice se aplică Legea 132/2010 privind colectarea selectivă a deșeurilor.
