Răspunsul la întrebarea „Cine are obligația de a suporta costurile ocazionate de emiterea fișei de aptitudini la angajare? Angajatul sau angajatorul?” reprezintă o permanentă controversă în rândul angajatorilor, fapt pentru care propunem abordarea acestui subiect din perspectiva statutului persoanei care urmează să fie angajată în momentul solicitării și emiterii fișei de aptitudini.
Astfel, trebuie avute în vedere 3 aspecte esențiale care rezultă din următoarele prevederi legislative:
1. Conform Art. 27 din Legea 53/ 2003 – Codul muncii:
„(1) O persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci.
(2) Nerespectarea prevederilor alin.(1) atrage nulitatea contractului individual de muncă“.
Comentariu: Fișa de aptitudini care se emite exclusiv de medicul de medicina muncii și care atestă că persoana evaluată medical este aptă să lucreze pe un anumit post, trebuie să fie prezentată angajatorului, de către persoana în cauză, înainte de încheierea contractului individual de muncă, aceasta fiind o condiție de validitate a contractului ce urmează a fi încheiat, prin urmare, inexistența fisei de aptitudini anterior încheierii contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
2. Conform Art.5, alin.a) din Legea 319/ 2006 – Legea securității și sănătății în muncă, „lucrătorul“ este definit ca fiind: “persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice“.
Comentariu: La data efectuării evaluării medicale, respectiv a emiterii fișei de aptitudini, persoana respectivă NU are calitatea de salariat/ lucrător al operatorului economic care a completat fișa de identificare a factorilor de risc profesional.
3. Conform H.G. 355/ 2007 – privind supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor – Art.7 “Angajatorii sunt obligați să asigure fondurile și condițiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătății lucrătorilor, aceștia nefiind implicați în niciun fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale; conform Art.8, alin.(1) “Serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătății lucrătorilor sunt: examenul medical la angajarea în muncă, de adaptare, periodic, la reluarea activității, supraveghere specială și promovarea sănătății la locul de muncă“.
Comentariu: Persoana evaluată medical, căreia i s-a emis fișa de aptitudini, va dobândi calitatea de salariat/ lucrător numai prin încheierea contractului individual de muncă și doar în situația în care medicul de medicina muncii atestă că aceasta este APTĂ pentru postul menționat în fișa de identificare a factorilor de risc profesional.
În situația în care persoana este declarată APTĂ CONDIȚIONAT, va rămâne la latitudinea părților dacă mai prezintă interes încheierea contractului individual de muncă în condițiiile precizate în fișa de aptitudini.
În cazul în care persoana este declarată INAPTĂ pentru postul respectiv, contractul individual de muncă nu va putea fi încheiat, prin urmare persoana evaluată medical nu a avut niciun moment calitatea de salariat/ lucrător și nici agentul economic nu a avut statutul de angajator pentru persoana respectivă.
Concluzie
1. În conformitate cu legea, toate costurile ocazionate de evaluarea medicală a unei persoane care dobândește calitatea de salariat/ lucrător al unui angajator prin încheierea un contract individual de muncă, trebuie suportate obligatoriu de către angajator, modalitatea de acoperire a acestor costuri nefiind expres prevăzută de lege.
2. Considerăm că anterior încheierii unui contract individual de muncă cu persoana evaluată medical, operatorul economic (care nu este la acel moment angajatorul persoanei evaluate medical) poate suporta în mod opțional costurile evaluării medicale, neexistand în acest sens o obligatie legală în sarcina acestuia.
Argumentăm în acest sens, că în această situație, nu este incidentă prevederea legală conform căreia “angajatorii sunt obligați să asigure fondurile și condițiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătății lucrătorilor, adică a persoanelor angajate de către angajator, deoarece persoana evaluată medical nu are la acel moment calitatea de salariat/ lucrător.
Opinăm totodată că dacă s-ar stabili o obligație în acest sens, operatorul economic s-ar putea transforma într-un sponsor al verificării stării de sănătate a unor persoane față de care:
– nu are niciun fel de raport juridic;
– nu are certitudinea că persoana va îndeplini condițiile legale de angajare din punct de vedere medical; – nu are nicio garanție că în cazul în care persoana respectivă corespunde din punct de vedere medical pentru un anumit post, aceasta va reveni la operatorul economic care i-a completat fișa de identificare a factorilor de risc professional, pentru a încheia cu acesta contractul individual de muncă.
